N-a fost o ghiceală în frunze de tamarisc. (Hama e un loc simbolic. Acolo, în 1982, tatăl actualului președinte, Hafez Al-Assad, aliat de nădejde și el al sovieticilor, și-a strivit dușmanii – Frații Musulmani – masacrând zeci de mii de civili). Rușii n-au atins autointitulatul Stat Islamic, ci, cum spuneam în urmă cu peste o săpătămână, au lovit jihadiștii care luptă împotriva regimului de la Damasc, cu precădere depozite de arme, muniții și combustibil ale milițiilor An-Nusra, astăzi opozante ale ISIS, susținute în principal de turci și saudiți.
Cine a urmărit luptele de la jumătatea lui august, de la Al-Mansurah, Tal Wasat și Tal Zajram, știa că acolo sunt masate forțe An-Nusra și că singurele ascunzători ale ISIS din zonă, de la Qasr Ibn Wardan, situate la est de Hama, în deșert, au fost spulberate în raidurile siriene de atunci.
Abia în orele care urmează, Rusia va ataca obiective ale autointitulatul Stat Islamic, situate, probabil, în estul Siriei.
Înalți oficiali de la Kremlin au declarat că nu vor avea trupe la sol. Cel puțin în viitorul apropiat nu au nici un interes să nu lase armata siriană să lupte, sprijinind-o din aer. (Singurii soldați străini care își vor pune, în curând, oficial, bocancii pe pământ, vor fi cei iranieni). Dar, cum rușii înșiși au recunoscut, referindu-se la coaliția condusă de Statele Unite, ajutorul armat de sus nu va distruge ISIS. După cum ISIS nu va fi distrus exclusiv cu sprijin rusesc sau iranian, ci de o coaliție multinațională solidă, care să își permită costul estimat al acestui război, care ar putea dura nu mai puțin de un an – 50 de milioane de dolari pe zi.